Relieful şi vegetaţia
Adâncimea apei freatice este de 3-10 m, iar în lunca Văii Hârtibaciului este de 1 m. În partea de est a comunei exista 3 fântâni forate la o adâncime de 45 m. Pe baza datelor furnizate de Staţia Meteo Sibiu, elementele principale ce caracterizează din punct de vedere climatic judeţul Sibiu (diferenţele zonale sunt nesemnificative) sunt:
- temp. medie multianuală a aerului : 8,8°C;
- media temperaturii lunii celei mai calde (iulie): 19°C;
- media temperaturii lunii celei mai reci (ianuarie): - 4°C;
- amplitudinea termică: 23°C;
- data medie a primului îngheţ: 11. 10;
- data medie a ultimului îngheţ: 22. 04;
- durata medie de strălucire a soarelui - 1924, 1 ore;
- cantitatea medie anuală a precipitaţiilor: 662 mm;
- cantitatea maximă de precipitaţii căzută în 24 ore: 92 mm;
- cantitatea medie anuală de precipitaţii: 674,6 mm.
Clima
Relieful variat al zonei determină condiţii climatice diferite, deosebindu-se clima specifică munţilor, podişurilor Târnavelor, Hârtibaciului - Secaşului şi Depresiunii Făgăraşului. În general, tipul de climă este cel continental, cu influenţă oceanică, ce se caracterizează prin ierni moderate şi veri răcoroase, cu efecte microclimatice secundare date de direcţia vântului la sol, influenţată atât de factorii de relief cât şi de zona construită. Curenţii atmosferici sunt dominaţi de vânturile de sud-est, în special în lunile octombrie - ianuarie, urmate de cele de nord-vest în special în lunile iulie şi august. Lunile cele mai ploioase sunt mai, iunie ,iulie. Primăvara ,după perioada de germinare, mase de aer reci venind dinspre Munţii Făgăraşului provoacă îngheţuri repetate, bruşte, determinând pagube agricole.
Solurile şi vegetaţia
Dintre tipurile de sol predomină solul brun roşcat de pădure, cu tendinţe de levigare pe pante. De-a lungul cursului Hârtibaciului se observă galerii formate din salicacee, a cărui lemn este folositla confecţionarea unor obiecte de uz gospodăresc, iar ramurile flexibile se folosesc la împletit coşuri. Predomină gramineele sălbatice care alcătuiesc vegetaţia de bază a păşunilor.În păduri predomină stejarul,carpenul, plopul, teiul şi rareori fagul şi alunul; doar pe o arie restrâsă se întâlneşte pinul şi molidul. O esenţă mai răspândită este salcâmul, care formează crânguri, fiind plantat pentru fixarea unor râpe şi împiedicarea eroziunii terenurilor.
