Economia

Locuitorii comunei s-au îndeletnicit, din timpuri străvechi cu cultivarea pamantului şi cerşterea animalelor. În secolele XV-XVII sa cunoscut o dezvoltare deosebită meşteşugurile principala ramură fiind olăritul. În acest sens sunt atestate bresle cu anumite privilegii acordate de voievozii si principii Transilvaniei. Comerţul era şi el dezvoltat organizându-se mari târguri periodice care atrageau la Roşia satele vecine. De altfel şi în prezent există târguri periodice dar ele nu mai cunosc amploarea din trecut. Dezvoltarea economică cunoscută de comună s-a datorat în cea mai mare măsură aşezării geografice favorabile pe Valea Hârtibaciului, pe unde trece şoseaua ce uneşte Sibiul cu Sighişoara şi Făgăraşul. Situată între două regiuni care sunt, în comparaţie, bine dezvoltate: Valea Târnavei şi Valea Oltului. Zona dinspre nord (Valea Târnavei) profită de concentrarea vieţii economice în jurul oraşelor Mediaş şi Dumbrăveni, cu industrie, cultivarea viţei de vie, zootehnie, cultivarea cerealelor şi turism. Ca şi probleme speciale ale acestei regiuni amintim poluarea mediului înconjurător şi conversia unor întreprinderi industriale vechi.

Regiunea sudică (Valea Oltului) este o zonă muntoasă şi premuntoasă, caracterizată de silvicultură, creşterea animalelor şi turism, dar şi de o industrie dezvoltată de prelucrare a energiei şi de prelucrare a mărfurilor semifabricate. Puterea economică a Comunei Roşia se situează sub media pe judeţ. În această comună nu există structuri economice suficient de stabile cu perspective de creştere a ofertei locurilor de muncă. O problemă însemnată o reprezintă suprafeţele agricole foarte mici, fragmentate în urma partajului succesoral şi a unor practici de restituire dezavantajoase. De obicei, ţăranii au mai multe terenuri, amplasate negrupat, supravieţuirea lor economică fiind astfel pusă în pericol. În plus, aceste suprafeţe nu sunt nici suficient de mari, nici destul de compacte pentru utilizarea eficientă a tehnologiilor moderne sau a maşinilor agricole. Experienţa negativă a colectivizării forţate este motivul principal pentru reticenţa faţă de înfiinţarea unor asociaţii agricole de producători sau parteneriate. În comună se cultivă cereale, cartofi şi legume.
Mai există şi alţi factori care împiedică în prezent o dezvoltare judicioasă a agriculturii. Astfel, costurile pentru înscrierea, conform legii, a suprafeţelor în registrul funciar de până la 200 de euro sunt mult prea mari. Dar şi media de vârstă ridicată a populaţiei, relaţia dezavantajoasă între costuri şi profit privind cultivarea plantelor furajere reprezintă un obstacol. Capacitatea administrativă redusă de absorbţie a fondurilor europene reprezintă un handicap în special pentru etapa actuală a demarării finanţărilor UE.

 

Populaţia activă
Numărul de locuitori din Comuna Roşia este de 1621 având cei mai mulţi locuitori din zona Hartibaciului. Din punct de vedere al structurării populaţiei pe etnii se constată urmăroarea distribuţie: români 2430, maghiari 8, saşi 7, rromi 195. După 1989 se constată o descreşterea a populaţiei în mediul rural. Acest fenomen este prezent la nivelul întregii ţări şi se poate spune că din acest punct de vedere şi comuna Roşia înregistrează o scădere a populaţiei la fel ca în multe alte aşezări rurale din judeţ şi din ţară.

Scăderea numărului de locuitori se datorează în special unei rate a natalităţii tot mai scăzută, plecării din comună a populaţiei înspre aşezările urbane, în cazul de faţă - spre Sibiu sau Agnita, unde nivelul de trai este mai ridicat decît cel existent în aşezările rurale.

Piaţa forţei de muncă
Statistica ocupării forţei de muncă în judeţul Sibiu pe anul 2003, arată că ponderea populaţiei ocupate în agricultură a scăzut cu 17,48 puncte procentuale. În anul 2003, ponderea populaţiei ocupate din agricultură, din totalul populaţiei ocupate, la nivel judeţean, este sensibil mai mică decât la nivel regional. (20,51% faţă de 28,28%), în timp ce ponderea populaţiei ocupate în industrie este mult mai ridicată (34,41% faţă de 25,5%).
Între anii 1991 şi 2003, ponderea populaţiei ocupate în agricultură judeţului Sibiu a cunoscut o creştere de la 20,51% la 21,73%, lucru explicabil prin reducerea activităţilor industriale şi migrarea populaţiei spre mediul rural.
Pe piaţa muncii s-au produs mutaţii structurale în ceea ce priveşte repartizarea pe sectoare de activitate, în sensul creşterii populaţiei ocupate în comerţ şi servicii, concomitent cu reducerea celor ocupate în industrie şi transporturi. Scăderea ponderii populaţiei active s-a manifestat cu precădere în sectorul de statcare a fost redus prin privatizare şi creşterea populaţiei active angajate în sectorul privat. Îmbucurător pentru judeţul Sibiu, este faptul că în ultimul an au apărut o serie de unităţi industriale care oferă locuri de muncă pentru şomeri. Aşadar, potrivit Breviarului statistic al judeţului Sibiu, pe anul 2003 (comparativ cu anul 1996) s-a constatat o creştere a numărului de societăţi comerciale active proprietate privată, a asociaţiilor familiale, a persoanelor independente, a societăţilor comerciale active micro, mici şi mijlocii, concomitent cu o reducere a societăţilor comerciale active proprietate de stat/mixt şi a societăţilor comerciale mari.
În ceea ce priveşte structura la nivelul întregului judeţ a angajării forţei de muncă în sectoare, arată că ponderea cea mai mare o deţine industria cu 34,41%, urmată de agricultură, vânătoare, silvicultură cu 20,51%, comerţ 12,98% şi construcţii cu 5,92%.
(Sursa: Caietul Statistic 2003 al judeţului Sibiu-Direcţia Judeţeană de Statistică)
Din datele cuprinse în Caietul statistic al judeţului Sibiu comparativ anii 2002-2003, se constată o reducere a numărului de persoane ocupate în următoarele domenii: agricultură, silvicultură, industrie, sănătate, asistenţă socială, administraţie publică, precum şi o creştere a numărului acestor persoane în activităţile de: construcţii, comerţ, hoteluri şi restaurante, transport, depozitare şi comunicaţii.